O criză de ofertă referitoare la grâu este puțin probabilă în țară în 2022, în ciuda unei scăderi a producției estimate la 10-15% față de 2021
Există, mai accentuat în ultima vreme, tendința de a avea un discurs care induce panică, iar subiectul exportului de materie primă, în special de grâne, este unul care stârnește discuții aprinse.
Mai ales în astfel de perioade încărcate cu evenimente asupra cărora nu avem control, este indicat să păstrăm mintea deschisă și curiozitatea de a privi din mai multe perspective orice speță.
Am dori să vă prezentăm perspectiva și concluziile noastre legate de exporturile României de cereale (studiul nostru este bazate pe date ale INS, Allianz Trade, EU Data și nu și-a propus să fie unul exhaustiv pe această temă).
- În primul rând analizăm, la 2021, la top 10 sectoare de export ale României și top 10 destinații de export:
Datele pentru anul 2021 nu sunt încă finalizate, iar date la INS pentru 2021 vor fi disponibile, din păcate, abia la sfârșitul anului 2022.
După cum putem observa din datele valabile la data de astăzi, iulie 2022, sectorul de Agrifood ocupă locul 4 în top sectoare de export cu o suma de 1.492,45 milioane USD, la jumătate din exportul de electronice pe care îl facem.
Vecinii noștri din UE arată astfel:
Ungaria
Bulgaria
2. Analizăm în istoric exporturile și importurile de produse, concentrându-ne inițial tot pe un top 10, exporturi vs importuri, în anii 2018-2020, și top țări din care importăm și spre care exportăm.
Exportul de cereale s-a situat pe locul 6 în total exporturi în 2020 (valoric la 18% din valoarea exporturilor de mașini, aparate și echipamente electrice), pe locul 6 în 2019 și locul 8 în 2018. În nici unul din anii analizați, importurile de orice tip de hrană nu au intrat în top 10.
3. Analizăm specific cantitățile și valorile de Agrifood (legume, plante/ fructe comestibile/ cereale/ semințe și fructe oleaginoase) exportate, respectiv importate din perioada 2018-2020.
4. Un ultim tabel pe care îl supunem atenției dvs., înainte de a trage câteva concluzii, este o situație a spațiilor de depozitare de la noi din țară:
Concluzii
Conform datelor existente la această oră, producția de grâu se va situa puțin peste 10 milioane de tone (conform EU Data), în scădere aproximativ cu 10, maximum 15% față de nivelul anului 2021.
Nivelul exporturilor a fost situat în ultimii 4 ani la nivele cuprinse între 36%-50%, înregistrându-se un excedent semnificativ al producției în comparație cu nivelul consumului.
Variațiile semnificative cu privire la nivelul exportului au fost generate și de calitatea producției de grâu, în anumiți ani existând cantități nepanificabile, fapt ce a condus la un transfer al cantităților neconforme către consumul destinat animalelor.
Din punctul de vedere al capacităților de depozitare, comparația ar trebui să includă și producția de porumb, România înregistrând producții mai mari decât cele ale producției de grâu, atât din punctul de vedere al producției la hectar, cât și al producției totale.
Se poate astfel observa că producția acestor două culturi, ce reprezintă principalele cereale produse de agricultura românească, se situează undeva la nivelul de până în 25-27 milioane de tone anual, raportat la un nivel al capacităților de depozitare de aproximativ 29 de milioane de tone, existente la nivelul întregii țări. (vezi tabel capacități de depozitare).
Revenind la grâu, o concluzie matematică simplistă, poate conduce la concluzia că o criză de ofertă privitoare la grâu este puțin probabilă în România, având în vedere nivelul ofertei cu mult superior cererii interne.
În plus, există un potențial intern semnificativ de restructurare a culturilor (spre exemplu prin diminuarea suprafețelor de porumb și creșterea proporțională a celor de grâu, ca urmare a prețurilor în creștere cu privire la această cultură).
Trebuie luat însă în considerare mai multe elemente esențiale care contribuie la existența pe piață a unei oferte suficiente de grâu pentru consumul populației, provenite din producția internă.
Piața cerealelor este racordată complet la piața internațională a cerealelor, fapt ce influențează în mod negativ oferta de grâu produs/ destinația grâului produs în cazul unei creșteri puternice a prețului, care va conduce la o presiune pe exporturi și la o scădere proporțională o cantităților disponibile pentru piața internă.
Un control asupra acestei tendințe nu se poate realiza decât prin intermediul unor masuri administrative (măsuri de limitare a exporturilor luate de guvern). Aceste masuri nu ar fi însă benefice, producând dezechilibre majore la nivelul pieței și afectând în mod direct și devastator fermierii, mulți dintre ei putând ajunge chiar în situație de faliment, ca urmare a creșterilor agresive ale costurilor generate de input-uri (în special în zona îngrășămintelor).
Chiar dacă nivelul capacitații depozitelor poate, în teorie, să acopere mare parte a producției de cereale, acestea nu sunt distribuite în funcție de producțiile obținute, fapt ce conduce la transferul anumitor cantități suplimentare direct către export.
Nu toate depozitele pot asigura condiții de păstrare corespunzătoare, fapt ce conduce de asemenea la transferul acestora către export, cu precădere din zona de sud și vest a țării unde se produc cele mai mari producții.
O parte importantă a capacitaților de depozitare aparține traderilor internaționali de cereale care sunt racordați puternic la piața internațională și vând cantități impresionante exclusiv pe baze economice (subliniez acest aspect), la prețul cel mai bun, de obicei la export.
Cu toate aceste influențe, având în vedere producția puternică internă, este puțin probabil ca la nivelul ofertei de grâu să existe probleme de ofertă la nivelul pieței.
În privința prețului însă, acesta va fi racordat la cel internațional, iar previziunile de creștere ale acestuia la nivelul următorului an agricol sunt foarte probabile.
În opinia noastră, cantitatea suplimentară existentă la nivelul producției față de nivelul cererii nu va antrena o scădere a prețului, ci un transfer al cantităților excedentare pe piețele externe.
Există însă și posibilitatea unei ușoare scăderi a prețului în cazul în care, ca efect al supraîncărcării infrastructurii logistice cu transporturi din Ucraina, ar fi îngreunate exporturile și prin urmare, ar apărea necesitatea vânzării produselor pe piața internă.
Cel mai important lucru de reținut, așa cum înțelegem noi fenomenele prezentate mai sus, este continuarea investițiilor în ceea ce privește prelucrarea materiilor prime (inclusiv a grâului). Înființarea de facilități de producție ar putea conduce la o ofertă suplimentară la nivelul produselor procesate, pentru care cererea nu este total acoperită din producția internă.
