Deși noțiunea de M&A este rostită într-un singur cuvânt, există o diferență între cei doi termeni.
Când o companie o preia pe o alta și este considerată clar ca noul proprietar – atunci aceasta este considerată o achiziție. Din punct de vedere legal, compania care fusese targetată încetează să existe.
În sensul pur al temenului, o fuziune se întâmplă când două companii, de obicei de aceeași dimensiune, agreează să meargă mai departe ca o singură companie – aceasta este ”fuziunea de egali”.
Exemplu: ambele companii Daimler-Benz și Chrysler au încetat să existe când cele două firme au fuzionat în 1998 și s-a creat o companie nouă, DaimlerChrysler.
În practică însă, acest fenomen este destul de rar întâlnit. De obicei o companie este cumpărată de o alta și poate, doar ca un termen al tranzacției, să acorde dreptul companiei cumpărate să declare că a fost o ”fuziune de egali”.
De ce? Deoarece, a fi cumpărat, are uneori o conotație negativă.
De aceea, când tranzacția este descrisă ca o fuziune, arhitecții acesteia încearcă să facă preluarea mai digerabilă.
Când o tranzacție este mai puțin prietenoasă, adică atunci când compania target nu se dorea achiziționată – atunci tranzacția este văzută ca o achiziție.
În fapt, singurul mod de a diferenția între o fuziune și o achiziție este modul de efectuare a tranzacției, într-o manieră prietenoasă sau ostilă și felul cum aceasta a fost anunțată.
Sursa: Investopedia
